Egyptul a fost printre primele state din lume, format din imigranţii hamiţi (kamezi), originari din Mesopotamia. Vechii egipteni şi-au denumit ţara Kam (Kemet, de culoare neagră), după protagonistul Ham (Kam), cel de-al doilea fiu al lui Noe. Ptah era Zeul creator în Memphis, capitala statului egiptean, simbolizat printr-o mumie cu mâinile întinse, ținând în acestea sceptrul. El era patronul spiritual al meșteșugarilor, lumea născându-se din gândurile și cuvintele lui. Treptat, acesta devine o zeitate funerară: Ptah-Sokar-Osiris. Mai târziu,  grecii,   după  zeul  Ptah,   au   denumit   Kam-ul:  Αιγυπτος (Aigyptos, citit Egyptos), care înseamnă: ţară închisă, care leagă, care asupreşte, denumirea neavând nici o legătură cu vreun teren de culoare neagră, aşa cum inoculează unii fantezişti de tipul lui Werner Keller – „mare” explicator al Bibliei, iar evreii denumeau Egiptul: Myţraim (după numele celui de-al doilea fiu al lui Ham), care, în traducere, înseamnă: încercuire, ţară închisă, prizonierat, Egiptul de jos şi Egiptul de sus.

  În Egypt, scrierea s-a realizat prin intermediul hieroglifelor, structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Chiar dacă a existat un număr mic de semne alfabetice suficiente pentru a scrie orice, acestea nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet propriu-zis. 

   Formarea statului egiptean a avut loc ca urmare a uniunii triburilor sub conducerea unui lider spiritual  şi  fizic  –  φαραον  (faraon), denumire preluată din limba greacă: φαρα (fára), care  înseamnă trib şi ον (on), care înseamnă fiinţă înzestrată cu însuşiri deosebite.